După un drum prin București, știu de ce Firea n-are ce căuta acum la Cotroceni

Într-o luni – apăi când să fie mai pilduitoare o plimbare cu bicicleta în Herăstrău dacă nu lunea, zi liberă, după buget -, președintele Iohannis a luat-o la pedală, prin Capitală, de la el din reședință, până la ecluza lacului. Nu se poate să nu vă redau sensibila lui poveste de dragoste cu urbea: „Văzând vremea splendidă de primăvară am decis să fac o plimbare cu bicicleta prin oraș să văd cum se prezintă. Am constatat că primăvara Bucureștiul este frumos, dar traficul este infernal, indiferent de anotimp și de vreme. Cred că aici se impun câteva măsuri foarte, foarte serioase de îmbunătățire și a infrastructurii de trafic, dar și a reglementărilor în trafic”, a spus Iohannis, și-a încălecat pe-o șa…

Deci, ce avem noi aici?! Avem un adevăr învederat de președinte, la începutul campaniei prezidențiale pentru Cotroceni 2020 (scris, citit), cu anexă – lovitură înaltă la imaginea lui Firea, o posibilă contracandidată la fotoliul de președinte al României.

…Și abia plecă Iohannis. Ce mai freamăt, ce mai zbucium. Firea, clocotind de zgomot și de furii și de rictus, zise în neaoșul stil Dăncilă: „Este regretabil modul în care Klaus Iohannis, ca fost primar, face afirmații ca o persoană care nu cunoaște din interior administrația publică locală. El a spus că se impun măsuri și investiții în infrastructura de trafic și, de asemenea, în managementul traficului. Îl informez respectuos și îi stau la dispoziție ca să înțeleagă eforturile depuse cu echipa de la Primăria Capitalei pentru ca problemele din trafic să-și găsească o rezolvare”.

Apoi, după punctul „administrative frugale”, Firea trece și ea la politici subțiri de campanie, folosindu-se, inclusiv, de o comparație răvășitoare: „Ce pot să spun? Folosind același ton al domnului președinte, știți, există o emisiune celebră în România, „Schimb de mame”. Să înțeleg că se dorește un schimb de job-uri? Domnul președinte și-ar dori un schimb de job-uri, să vină la Primărie iar eu la Președinție?”.

Trecând, astfel, aproape siderat, peste asimilarea, cu adevărat genială, a mamei cu job-ul ei (și invers…), îi transmit primarului Capitalei că aș dori să fac eu un schimb de locuri cu el/ea, întrucât mărturisesc că știu mai bine decât amândoi, la un loc, în ce fel nu mai funcționează Bucureștiul de câțiva ani.

Între altele, edilul susține că „problemele orașului sunt complexe, structurale, de 26 de ani, și că traficul nu s-a aglomerat de când este Firea primar”.

Este adevărat, nimic nu-i nou sub soare, dar am o întrebare: Gabriela Firea a dorit să se aleagă primar general, doar pentru a face un studiu pe București? Un doctorat pe tema „Cum să anchilozezi, definitiv, o capitală europeană”, sau a venit să facă/îndrepte/modernizeze ceva, că s-a dus jumătate de mandat și, în afară de câțiva iepuri spânzurați prin oraș, n-am văzut nimic altceva realizat de mâna ei.

Trecând peste mizeria criminală din spitale, peste pericolele criminale – pândind sub diferite forme – din școli și grădinițe, peste pericolul criminal de prăbușire a sute de imobile, a căror structură de rezistență își scârțâie sfârșitul, a pericolului criminal de a ne cădea podurile-ruină direct în cap, cât stăm, sub ele, blocați în trafic, de pericolul criminal de a zbura din gropile caldarâmului, fix și inevitabil în capul trecătorilor/bucureștenilor aflați pe trotuare, de pericolul blocării semafoarelor „inteligente”, în propria inutilitate, dincolo de toate, deci, aș dori să-i expun primarului circuitul meu de azi.

Și anume: de la 10.30 la 12.18 – cartier Bucureștii Noi – Ion Ionescu de la Brad, super blocaj până la traversarea DN1 și intrarea pe Aerogării, mers bară la bară, până la Hotel Phoenicia, apoi vreo doi kilometri mai lejer, până la semaforul de pe pod, spre Alexandru Șerbănescu, blocaj, coloană, bară la bară, până la Barbu Văcărescu.

De acolo, blocaj spre Dorobanți, bară la bară, până la Ștefan cel Mare, Spitalul de Urgență. Blocaj spre Dorobanți, blocaj spre Bucur Obor.

Înapoi, blocaj pe Floreasca, evadare pe „compozitori”, blocaj pe Alex Șerbănescu, până la Mall Promenada, apoi la dreapta, oarecum lejer pe Pipera – moartea traficului -, giratoriu la Petricani, apoi pe Pipera-Tunari, cruci și mătănii, după vreo 40 de minute, în fața bisericii lui Becali, vorbe de duh, picioare anchilozate, gât ars de sete. Îmi vine să cobor, să las mașina, și să mă car, ca-n „Cădere liberă”, cu Michael Douglas. Alte 15 minute, la stânga, pe Erou Iancu Nicolae, oarecum suportabil, până dincolo de Lidl. Aglomerat dar „fluid”, până la DN1, pe Privighetorilor. Apoi, iadul, până la Ion Ionescu de la Brad, unde au descărcat cazanul cu smoală. Nu-mi mai simt piciorul. Închid și deschid radioul, iar și iar. Ce crezi? Știre: „Gabriela Firea i-a răspuns lui Iohannis: „Este regretabil modul în care, Klaus Iohannis, ca fost primar, face afirmații ca o persoană care nu cunoaște din interior administrația publică locală…”. Nu mai aud nimic. Cobor și înfund două bombeuri în cauciucul din stânga față (chipurile, să văd dacă are pană sau l-a înmuiat canicula de aprilie). Îmi fierbe capul. Mă uit la ceas 16.23. Mi-e rău: am mers șase ore întruna, doar ca să-mi rezolv o problemă de 30 de minute. Nu-ți mai spun de benzină – crește de la zi la zi.

Știu, primarul o să-mi spună că pentru atâta lucru trebuia să iau metroul. Inteligent! Mă gândisem și eu, doar că treaba de 30 de minute era o reparație la mașină, nu la metrou…

Apropo! Oare Gabriela Firea cu ce și cât timp merge spre Voluntari, pe drumul ăsta pe care l-am făcut eu azi, la-ntors acasă, când pulpa și fundul mi-erau oase (și pe care, în urmă cu doi ani îl făceam în doar jumătate din timp), pe la mijlocul zilei, când lumea nici nu merge și nici nu se-toarce de la serviciu?

Sau o ia Pandele cu vaporul?